intorcandu’ma in lunile alea de vara, imi dau seama cat de senin traiam toate momentele atunci. senin, si in toata deplinatatea lor. oare faptu’ ca ajung sa’mi dau seama de anumte feelingsuri de acum cativa ani, ma face sa inteleg ce gandeam pe’atunci?
nu cred. locuiam la sor’mea, eram rasfatata, uitasem de ai mei, de rautatile de acasa, si ascultam travka. prima mea intalnire cu travka, pe balcon, la etaju’ 6, cu scrum si geamuri deschise. ma simteam singuru’ om de pe pamant capabil sa asculte muzica buna.
de 2saptamani ma trezesc cam pe la doua,in zumzetu’ de masini,vecini,tramvaie,oameni care rad,oameni care rashcheteaza,caini,alarme de masini,copii care se joaca,bebelusi,zgomot de aspirator,vant,frunze…o lume care se misca,fara sa stie,ca undeva la etajul 6,cineva ar mai vrea naibii sa doarma.asta asa,in semn de protest.
tin minte cat cu cata gravitatea vorbeam la telefon cu oamenii de’acasa, si mai bagam cate un nume de strada, sau vreun loc care n’avea nicio revelanta cu discutia noastra. da, uite am fost la universitate azi, si acolo la un magazin am vazut o bluza ca a ta. sau, vai, ioana, ieri, cand ma intorceam acasa din club a mi’am adus aminte de nu-stiu-ce-melodie-pe-care-am-ascultat-o-impreuna.
da’ n’a durat prea mult toata chestia asta. a trebuit sa plec la tara, si la sighisoara. unde am vazut niste oameni fantoma si m’am bucurat ca olga il cunoscuse pe calin. sighisoara de atunci se intristase, eu la fel, ma simteam ca un festival la care nu mai vor oamenii sa vina. cu aceleasi chestii de oferit ca si in ceilalti ani, si cu muzica proasta.
unde e o drujba cand ai nevoie de ea?
norocu’ a fost ca mi’am salvat banii pentru placebo. unde am mers ca fiica ploii, nestiind pe nimeni, cunoscand oameni acolo. tin minte ca am stat cu o tipa, i’a fost si rau la un moment dat, mi’am dat banii de taxi sa’i cumpar apa minerala, si’am cantat dup’aia impreuna.
dar nu mai stiu nimic de ea, nu stiu cum arata. cum o cheama, cine e si ce face acuma, dupa 2 ani. nu mai retin nimic de la ea, ca si cum s’ar fi evaporat o data ce s’a terminat concertu’.
okay kids,welcome home.am avut o primire mishto acasa,vreau sa zic,chiar mi s’a simtit lipsa–nu oricand ozzy toarce juma de ora,nu’mi roade cablu de la tastatura si nu da niste concerte pe sub pat,nu oricand masa e pusa cu farfuri tacamuri and shits,nu oricand in deva m’au ajutat vreo 3oameni sa’mi dau jos valiza care,lasand greutatea la o parte,poti sa te impiedici de ea.eh,mda,i’m back in town.
august e pe departe cea mai faina luna din an. augst si decembrie, extremele din an, cand ti’e prea cald si ti’e prea frig. ma enerveaza chestiile intermediare. mijlocite. in august e apogeul verii, e betia simturilor si seri cand se incinge asfaltu’ si zici ca raiu’i pe pamant.
am vizitat viitoare facultate(god help),am reusit(finally,dupa alte2incercari)sa citesc cartea preferata a unui om,si sa termin si cel mai iubit..(btw,filmu m’a atacat),am ajuns la performanta de a inota la sub 10m si de a socializa in tren(lucruri dificile ptr mine),de a’mi aduce aminte de zile de nastere si alte evenimente(si de a primi a warm thanku :>),de a’mi placea pulp fiction si…de a afirma,ironic si cu superioritate “nothing really matters to me…”
am fost marcata de 2 lucruri.
de un tip si de o carte. cred ca asta ni se intampla tuturor, la o anumita varsta. faptu’ ca era mai mare, ca citise mai mult si ca asculta urma, m’a facut sa cred ca locu’ meu trebuie sa fie in bucuresti. ca acolo, o carte citita se termina altfel decat aici, ca o melodie ascultata in gand, pe o strada are o intensitate mai mare, si ca amprentele noastre arata mai umane intr’un apartament cu chirie, decat in fata blocului si a vecinilor.
pull me out from inside.
apoi, inevitabil, a venit toamna. toamna muzicala, de care ma leaga atatea trairi, incat n’ar incapea in tot castelul ala. ciudat e ca, inca se mai tine. anul trecut au bagat un faust din 1920, alb’negru, mut. ca noi toti de altfel.
m’am mutat la bunica’mea si imi placea sa cred ca traiesc in exil 
fara net, fara net, fara net. doar ca, nu puteam rezista, si am mers de vreo doua ori, numa’ ca sa scriu un blog.
pe fundal se aud batai de tastatura,fum de tzigara pe monitor,(cineva aspira?!),unii vbesc de nush ce meci,se plimba lumea pe aici,din cand in cand o tipa rade strident,pfa,lume in miscare,cu nervii dilatati,cu ochii lipiti de ‘informatii’.
la o ora de engleza am ascultat diamonds and rust, in clasa aia sinistra, si atat a trebuit ca sa se dezlantuiasca idei de genul a sarbatori ziua tristetii la castel, sau a ne uita la filme din copilarie, mancand prajituri si plecand de la ore in parc. toamna in hunedoara te poate vindeca de orice boala, de tristete mai putin.
mania de bloguri e clar o dependenta subita.n’are cum altfel.nu conteaza despre ce sau despre cine,important e sa fie blogu’ la zi.pur exhibitionism virtual,i might say,fiecare trancaneste despre ce’i trece prin cap,fara consecinte,fara concluzii,stari de moment,stari psihice,ironii subtile ce ies in evidenta maret.eterne paradoxuri.
eterne paradoxuri. imi place cum suna. era vremea cand raceam din doua in doua saptamani si beam fervex si dormeam de pranz cu ozzy si cu jaluzele trase. imvatam pentru admitere, invatam filosofie si de restu’ nu ma interesa. mi se parea ca pana atunci am trait intr’o ignoranta penibila, si acum, nietzsche, m’a scos din puerilitate si mi’a strigat versuri din nichita.
intunecand intunericul, iata portile luminii.
ma simteam prinsa ca’ntr’u film plin de simbolism, mi se parea ca sunt personajul principal dintr’o carte, ca tarasc dupa mine secretul adolescentei, si tanjeam dupa caldura umana.
si’acu poze din minte:
-ceasul stricat din baie de la mf blocat pe 7fix
-terenul de tenis aka terenul de zgura aka the road to metafizic(?!)
-bancile din parc umplute cu first kisses
-fratele geaman a lu’ playboy(presumably dead?!)
-casa lu’ pascu si orga la care canta
-cladirea de la contagiosi plina cu batrani tbcisti
-cladirea de boli infectioase aka copii cu sida dansand in ploaie
-casa cu iedera de pe cerna plina de iedera si de stafii ale trecutului
-deja vu in toate etapele lui si sirenele alea desenate pe pereti
-casa lu’ un anume adi adam de pe chizid cu rufe atarnande
-roxanne si buda’ infecta
-boltele din OM
-cainele lu’ dan
-cladirea de nefamilisti de langa mf cu usile alea sinistre
-coridoarele din scoala 3 si buzile alea mici si reci
-leaganele de la gradinita de langa mine
-exhibitionistu’ de langa politie(paradoxal,huh?)
-tipu’ care a atacat’o pe alexandra
-sider si bezna aia primordiala,scaunele mucegaite
-trenuletzu defect de la ciuperca
-flacara si eternele filme comuniste
-seicaru si ‘la adio’ in sala de la teatru
-orele de chimie
-trandafirii lu’ gojol
-etajul 2 din cladirea veche
-intreaga hunedoara
mi’ar place sa’mi citeasca blogul un fost iubit, sau stiu eu, cineva care ma cauta pe google, ne’am intalnit in tren si si’a amintit numele meu. mi’ar place sa stiu ca am ramas asa cum ma stiau unii oameni, atunci cand inca eram mica.
to be continued.
