ioana’mi zice sa scriu. am fost la ea azi noapte. ne’am uitat la filme si’am povestit pana la 7 dimineata. cand sunt cu oamenii din hunedoara am o placere nemaipomenita de a vorbi la trecut. de a vorbi de tot felu’ de prostii la care ne gandeam in liceu. din clasa a8a mi’am zis ca trebe sa plec din orasu’ asta. din clasa a8a am asteptat momentu’ cu care l’am trait cu sor’mea, intr’o joi cand am dus’o cu toata familia la gara (parca venise prima data acasa sau ceva de genu’) si eram amandoua cu lacrima’n coltu’ ochiului, eu in remuscarea ca’mi dorisem prea mult camera ei si’acu era goala, ea ca in sfarsit pleaca.
cacat. am plecat de’aici cu sentimentu’ ca n’am prea facut multe si ca nici acolo n’o sa fac prea multe.
da’ oricat de mult as incerca sa trec cu vederea peste cele…70j de mailuri legate de travka, mi se intensifica asa o stare de … indiferenta. n’am avut nicio reactie. whatsoever. de la furatu’ de playlisturi, melodii ascultate obsesiv pana la greata, de la umblat prin tot bucurestiu’ sa’mi iau vreau sa simt praga, de la statu’ pana dimineata ca sa termin nu una, doua, trei ci toate cartile lu’ kundera, de la povestile cu anne pe pervaz la camin cu travka pe fundal, de la certurile cu prietenii care n’asculta travka si nu vor sa vina la concertu’ ala din b52, de la clasa a10a pe geam in bucuresti cu travka in urechi, pe tren, acasa, in mers, in somn, spre scoala, spre facultate, spre un tip, spre altul, walking away la… nicio reactie…ceva nu se leaga.
cred ca undeva asa, pe parcurs, ne’am imunizat cu totii. inca sunt de parere ca ai mei or trait niste tinereti foarte faine, cu formatii care nu numa’ ca te scoteau din starea de hunedoara, de tanar anonim si vai de capu’ lui, da’ si acuma, dupa atata timp, cand taica’meo sau maica’mea asculta pink floyd, sau doors, sau sabbath sau iron butterfly (nush cine naiba mai is astia) sau pheonix ( toate pastrate pe casete si pe discuri pentru pick-up, majoritatea titrate in rusa:) ) ii asa o stare de..calm. de dom’le ne inchinam la muzica asta si cand o sa avem 80 de ani.
si’am observat ca asta caut si eu la orice formatie. si la orice tip. da’mi posibilitatea sa am ce sa admir. sa invat ceva nou. sa am ce invata. intr’o perspectiva kitchoasa, sa vad o roza aurora pe fundal.
asa ca, ma “desfiintez” si eu din a fi un, cum sa’i zic? un fan travka. am dreptu’ sa ma desfiintez. sa’mi dau demisia de a incerca chiar si sa schitez un zambet trist.
i said don’t bleed on my face, don’t bleed.
