da’i cu votu’

urmeaza un fel de don’t vote de’al nostru.

cu cateva exceptii…pfai, e vai de noi!

al visului vis

Acum vreo ora m’am trezit dintr’un somn de 3 ore jumate, cu o lumina fada, spre intuneric si cu un vis pe care trebuie sa’l transcriu undeva, sa’l retin de’acum mult inainte, pentru ca e genu’ ala de vis care se intampla o data la 10 ani. e o premiera din partea subconstientului meu, si ar trebui sa aiba o deschidere si’n sfera virtuala, nu numai pe fundalul unui om care doarme.

Un oras gen brasov, cu elemente de sighisoara si sibiu. O seara de vara spre toamna, aglomerata si plin de turisti. Frunze care arata cauciucate pe jos, luimini de masini, invalmaseala. Plin de ambasade, de obicei pe partea drepata a strazii, pe trotuarul drept - zona restrictionata pietonilor. Din cand in cand, dintre multimea care mergea undeva, niste oameni – “teroristii!” a strigat un om la un moment dat - aruncau, spre ambasade cu sticle cu spirt in flacari. In momentu’ ala, de pe partea dreapta a ambasadelor, niste catapulte cu pietre – fie ascutite, fie sferice, se puneau in functiune, aruncand in cate 3 randuri cu pietre in teroristii amestecati cu pietonii. Niste organizatii facute de civili, se declansau in momentul 2, aducand in fata pietonilor un autobuz mare si albastru – in genul barcilor alea mari arasite de pe lacul Herastrau. Toata lumea se ingramadea in spatele autobuzului, cu mainile pe cap, asteptand sa…treaca. Dupa toate astea, lumea continua sa mearga, sa’si vada de treaba. Ciudat e ca, nimeni nu fugea. Toata lumea se ghemuia si’si acoperea capul, facand un fel de zid uman. Eu am patit, 4 astfel de “bombardamente”, a2a a reusit sa ma trezeasca din somn cu o durere exagerat de reala in partea de sus a capului, pe’acolo pe unde e cararea. Asta din cauza ca, in momentu’ ala nu a venit niciun autobuz. M’am culcat inapoi si visul s’a continuat.

La un moment dat ajunsesem undeva in fata unei cladiri vechi si asa, incarcata de istoric, unde m’am oprit sa caut o cunostiinta sa mergem impreuna la un fel de bal de Halloween. Ciudat e ca, cam de pe la toate bistrourile se auzeau colinde, cantate cu orchestra si cateva soprane. Cand in sfarsit am plecat de’acolo ( aveam un ghiozdan si o traista mica in spate, se pare ca eram foarte grijulie la traistuta), pe o strada gen…drumul spre pta amzei, care e vesnic inghesuit, iar s’a petrecut o mica bombardeala. Daca chestia ar fi fost pe bune, as putea descrie ptr viitoare cercetari etc etc, identic fetzele celor 2 oameni care au aruncat, de data asta cu un bolovan intr’o ambasada. Busculada s’a produs din nou, in fata mea era un tip la vreo 30 de ani cu copilu’ in brate, autobuzu’ albastru a venit cu o rapiditate..lenta?! si eu mi’am zis, ca nu mai vin niciodata in brasov. Si’apoi m’am trezit.

Visu’ asta a fost unul din cele mai realiste vise pe care le’am avut vreodata. Ciudat e ca, s’a petrecut asa in vreo 2 etape, si mi se pare ca… adica, visele mele, in proportie de 80% sunt foarte personale, sau daca nu, cu un iz sinistru’ si’ndepartat.

Acum, asta, e o exceptie destul de ciudata. Ma’ntreb ce’ar zice tata Freud? Hmmm..

Avand in vedere ca’n state’s alegerile…ar zice multe.

eu, pe de alta parte….hmmm….