don’t get any big ideas.

cineva a cautat aici date despre cum au trait sirenele. ma induioseaza si totodata ma fascineaza oamenii care mai cauta astfel de lucruri pe google. e ca si cum ai cauta niste solzi de peste intr’un second hand. sau unghile taiate a unor zeitati la tine’n birou. ar fi cazu’ sa ma opresc aici.

zilele astea semi-tomnatice, semi-cetoase, incarcate cu un vag iz de sarbatori dintr’o alta viata, m’au dat pe spate. e un aer ciudat in bucuresti, se simte ceva plutind, e ca linistea dinaintea furtunii. si in toate drumurile facute cu lipsa de interes tipicara al oricarui om care traieste aici, imi dau seama ca ma aflu – metafizic vorbind hehe – on thin ice. si nu e gheata aia faina din eternal sunshine of the spotless mind, pe care poti sa te’ntinzi si sa te uiti tamp la stele, e mai degraba o gheata subtire care e gata sa se rupa la orice respiratie. si nu’ndraznesc sa fac nimic. da’ nimic. sunt blocata, oarecum de mine, cu vointa mea, din vointa mea, da’ zau, zau acum nu e vina mea.

acuma, recunosc lipsa de interes tipicara al oricarui om care traieste aici, vis-a-vis de mijloacele de transport in comun, inghesuiala din ratb-uri, traficul greu, poluarea fonica pe trecerea de pietoni, afisele electorale suspendate ala’n'dala, miscarea lenta de la cozile de supermarket, mancarea scumpa si aerul rece s’au transpus si’n alte domenii, cu precadere spre facultate, careia ii acord o atentie din ce in ce mai scazuta si ma trezesc citind pe sub banca beletrisme, cum faceam pe la orele de chimie, in liceu.

de unde ideea asta ca totu’ e o etapa? si ca dupa etapa aia vine alta?

mi’am promis ca fac un mic manual de intrebuintare a vietii. si zau, de n’o sa ma apuc. unele lucruri trebuie spuse pe nume, inca din bancile pubertatii cand mintea’ti fuge la seri minunate intr’un oras mare si strain. si vreau aici ca introduc anumite zicatori, proverbe si expresii utile’n toate situatiile scrise mai sus.

de genul ” oameni suntem”. care merge bine cu “la toti ni’i greu”.
sau, preferatea mea : “sa ne fie bine la toti”.
si “pus in fata faptului implinit”. ( cum a fost cuza, la marea unire. cu o mainile’n buzunar, tragandu’si mucii si cu sprancenele aduse’n sus. )
sa nu uitam de “chipurile”, un alt must.
si apelative de gen “dom’le”, “hai numa’ hai”, “domnisoara” si “ia uitati’va”, care merg bine intr’o converatie.
cu conditia sa mai exista cate un “deci” din cand in cand.
era sa uit de “viata asta trista, plina de umor”.

acestea fiind spuse, ma voi retrage in vagauna asta de camera, ca o adevarata entitate ce sunt.
meanwhile, ca sa nu se mai simta clujenii atat de speciali, ptr cunoscatori :

Se spune ca cel mai simplu mod de a te linisti si a-ti gasi pacea
interioara este sa privesti o lumanare. Imaginati-va cum v-ati simti
sa aveti in jur 8000 de lumanari… Prin Festivalul Luminii se doreste
redescoperirea valorilor neglijate de societatea contemporana. Cum se
va face acest lucru? Se vor amplasa pe aleea principala a parcului
Carol din Bucuresti nu mai putin de 8000 de lumanari in gulgute. Orice
locuitor al capitalei poate fi participant, singura regula pe care
organizatorii o impun este sa nu se foloseasca blitzul aparatului de
fotografiat.

Locatia aleasa de este aleea principala din parcul Carol (langa statia
de metrou Tineretului) . Lumanarile vor fi aprinse incepand cu ora
18:00 si vor arde timp de aproape trei ore. In spatele acestui
eveniment sta Organizatia Nationala “Cercetasii Romaniei” (ONCR).
Fondurile necesare au provenit din campania de blogvertising
organizata de clickio.ro in toamna anului 2007. In cadrul acestui
concurs, ONCR a primit cele mai multe voturi, suma castigata fiind
oferita de www.marketonline. ro.

ne vedem acolo!