mi’am zis ca trebuie sa’mi fac putin timp sa scriu vreo doua intamplari pe’aici, intamplari la limita absurdului – ca de obicei. in ultima saptamana de facultate, iti aduci aminte ca ai de recuperat seminarii, ca nu ai proiecte predate, ca s’ar putea sa ai niste absente, ca in miercurea aia ai fost la curs, da’..te’ai plictisit sa astepti 10 min dupa profesor si’ai plecat. si..s’a cam tinut.
asa ca, in zilele astea s’au estompat multe lucruri, asa cu varf si indesat (ca la expozitiile astea de cadorui unde pe o tablita mica is peste 200 de perechi de cercei, ca sa te deruteze, sa te faca sa vrei mai mult), s’au adunat si umbla pe dupa mine, urmarindu’mi somnu’ si momentele de mi-s-a-blocat-privirea-da-imi-place.
so so so, luni la un seminar, fiindca era multa galagie (intr-o sala in care incap 20j de oameni, eram peste 50) domnu’ seminarist l’a trimis pe’un coleg la tabla sa scrie definitia linistii. eu stateam pe’o catedra, “ca o virgula”(cum imi spunea maica’mea cand ma cocoseam), incercand sa’mi tin ochii deschisi ( cu o seara inistasem sa ma uit la paris je t’aime si sa’mi doresc, sa vreau vreau vreau si eu sa… fac un scurt-metraj, sa traiesc macar o chestie din scurt-metrajele alea, sa vad parisu’, sa ma ridic din pat si sa cutreier bucurestiu’, sau alte ganduri care’ti vin in toiu’ noptii cat stai in pat si pierzi vremea indobitocindu’te). acum, senzatia de somn de 2-4 ore intr’o noapte e echivalenta cu un mic fum dintr’un jiji, si stiti cum se misca totu’ si cum toate lucrurile isi arata proprietatile semi-gelationase (?) in jurul tau. ei bine, pe fundalu’ de nesomn si lipsa totala de interes, in timp ce se discuta despre alegeri rationale in politica si eu incercam sa vad cum poate sa’mi alunece privirea dintr’un punct fix, cineva scria definitia linistii pe tabla.
nu stiu exact ce a scris, oricum o mare porcarie. si asa’mi doresc sa fi scris eu frumos pe tabla, putin incliniat, cu niste litere rotunde linistea este atunci cand eu tac.
ma rog, asta ar fi lasat o mare sfera de aplicabilitate, cum ii ziceam si lu’ alin dup’aia. adica, de exemplu, ptr misogini…linistea este atunci cand femeile tac. ati prins ideea, nu?
dar, nah..nu mi s’a dat aceasta ocazie. in schimb am auzit azi un schimb de replici la care m’am gandit dup’aia, in drum spre camin, asa o bucata de timp. sa povestesc.
langa caminul meu e un liceu de aviatie (dada am mai tot zis asta) si mai tot timpu’ e plin de copii. nimic nou so far. doar ca azi, in fatza mea mergea un individ (la vreo 16-17ani asa) cu niste skate shuzi noi nouti, din’aia negri cu o talpa impecabila, niste raiati negri ca pana corbului, un palton la care m’am uitat putin cu invidie, o caciula neagra din’aia cum au toti, mai lalaie la spate si’o tigara in mana. so far so good. individu’ se intalneste la un colt cu niste cocalari (de top as adauga) si’astia toti mirati, ca “baaa gioni ce’ai patit mah?”. la care individu’ raspunde:
“frate, de azi m’am facut rocker!”.
astfel, cu permisiunea dvs, de maine (ca azi a cam trecut) ma voi face si eu ceva, dar ca problema e ca nu stiu exact ce. asa ca astept niste sugestii ceva.
meanwhile, am ramas cu winampu’ blocat pe aceleasi 3-4 acorduri vreo 10min. nu va recomand, pentru ca o sa capete o dimensiune spatialo-temporara incredibila, de parca si vocile alea de pe hol vorbeau in aceleasi 3-4 cuvinte repetat, repetat, reperat.
asta asa, in ideea transformarii timpului in spatiu.
