cel mai greu mi’e sa incep sa scriu, ma rog primele randuri care sa te bage mai apoi in continut. ca, vorba aia, as avea ce sa scriu. de la near death experiences (ca deh, am avut si de’astea) pana la vizitat de tari straine, incercat de arome noi si nah, stiti voi – ce face omu’ de zi cu zi.
faza e ca, in ultimu’ timp m’a luat un fel de ‘andra-trezeste’te-la-realitate-si-fa-ceva-cu-viata-ta’ si na, am tot facut cate ceva. nu mai retin exact daca activitatile astea m’au trezit sau nu la realitate, sau daca mi’au placut sau daca le’am facut de dragu’ de a le face, cert e ca, luna asta iar a trecut cu senzatia eterna de bai, ce repede trece timpu’.
pe scurt, am inceput sa merg din nou cu bicicleta- si sa’mi amintesc cu placere de gimnaziu, cand ieseam si faceam zeci de ture prin hunedoara, alergata de caini sau cazand in genunchi (lucru pe care inca il mai fac cu regularitate, am picioarele unui pusti de 13 ani), mai ales primavara pe langa parcu’ al mai mare din oras. acest sentiment mi’a produs o nespusenzatie de bine, doar ca bucurestiu’ e plin de oameni care au o deosebita placere de a’ti taia calea sau de a se uita urat la tine cand treci pe langa ei. bicicletele de la cicloteque au frana old-school si o improvizatie de claxon, ca’ti fac viata si mai amara decat o aveai inainte. si’acum astia cu ordonantele lor, ma fac sa’mi doresc sa merg si mai mult prin parcuri, numa’ de dragu’ de a ma fugarii cu gardienii lor publici cu tot.
am fost si pe la Next, am zis sa las pe’aici niste dovezi cum ca ar fi festu’, niste poze niste alea-alea, da’ mi se facuse prea lene sa mai ma loghez. fata de anu’ trecut, unde am trait cu ochiu’ lipit de ecranu’ semi-aburit din cinemateca eforie(cu riscu’ de a ma repeta, eu’s genu’ ala de spectator care sta in primele randuri la filme, langa ecran, pana ma dor ochii, dar cu ideea – mai mult sau mai putin inspirata- ca vreau sa fiu primu’ om care asimileaza informatia aia, stiti voi cum se fac mici conexiuni intre public si film, na- eu le caut) anu’ asta frigul de la scala si prezenta a cel putin 3 cafele in sangele meu tanar si ne-experimentat in ale cofeinei, precum si lipsa acuta de mancare m’au facut sa cred ca anu’ trecut a fost putin mai reusit. bine, anul trecut nu am voluntarit, da’ oricum, sa zicem ca si anul asta m’am simtit mai mult decat placut surprinsa la filmele care se mai fac prin lumea asta mare, gandindu-ma de enshpe mii de ori ca si unele chestii prin care trec pot foarte bine fi niste scurt-metraje reusite.
am mai ajuns si in belgia, unde am incremenit. mi se pare cea mai faina tara in care am pus picioru’. si flandra si valonia, desi diferite intre ele ca populatie, obiceiuri si sight-seeing, mi’au placut la fel de mult. adica boemia valoniei cu izu’ frantuzesc si oamenii tolaniti la soare, pe iarba prin orasele cu turnuri si catedrale, da’ si flandra cu orasele ei mici si organizate, au reusit in vreo 8 zile de stat sa’mi alimenteze pofta de a umbla hai-hui, asa destination-less 
cel mai mult mi’a placut ca in fiecare zi am fost in alt oras, astfel incat am reusit sa vizitez brugges-ul – which, by the way, e cel mai ireal loc in care am fost pana acum, bruxelles-ul – unde m’am simtit fooarte bine, perindandu’ma printre toate stradutele si locurile, kortreijk -unde sta andrei, tournai- unde e elena, antwerp- care mi’a placut mult -pe o straduta repetau niste oamenii intr’un un apartament, se auzeau niste acorduri lenese de bas, charleroi-in care am stat multe ore in aeroport, pentru ca evident avionu’ spre bucuresti avea intarziere, gent – unde am fost la un concert de jazz, intr’un pub foarte simpatic, maastricht- asta e in olanda, dada tratatu’ de la maastricht cu UE si alea alea, unde n’am vazut prea multe, daca ma’ntelegeti. per total, a fost una din cele mai reusite excursii pe care le’am facut in ultimii ani, si abia astept sa mai merg, pentru
bere – cu enshpe mii de arome, dintre care am degustat caramel, banane si cirese
ciocolata- din care am degustat multe, poate prea multe bomboane
franceza – pe care imi propun sa o invat
olandeza- pe care din nou, imi propun sa o invat
oameni, vietati si animale – care sunt de o mie de ori mai faine decat oamenii, vietatiile si animalele de aici
casele, cladirile, acoperisurile – pe care am mai stat, mancarea, zilele alea cu soare si zilele alea cu nori,the whole thing.
dar, venirea in bucuresti m’a adus cu picioarele pe pamant, la olimpiadele comunicarii, unde am intalnit un juriu care m’a enervat si m’a intristat pana in adancul strafundului intrupat (sau asa ceva). in afara de dl psatta, care e un domn in ale advertisingului, ceilalti doi membri – a caror nume n’are sens sa le scriu, au fost sub orice critica. o domnisoara care m’a intrebat daca semaforu’ e simbol romanesc, un domn care crede ca jud tulcea e de fapt toata dobrogea – cu tot cu mangalia si constanta si – colac peste pupaza – cum s’ar zice, intreruperile extrem de haotice la fiecare propozitie a acestor oameni m’au facut sa’mi doresc sa nu prea am – acum sau in viitorul apropiat- de’a face cu oamenii care lucreaza in advertising, cel putin pana mai am putina coloana vertebrala si vreo 2-3 neuroni in acest cap al meu.
asa ca am plecat de’acolo semi-scarbiti si cu mandria de loc 2 de anu’ trecut. cum ar zice – cine zice treburi de’astea in general- fuck them, noi sa fim sanatosi si creartivi.
acestea fiind spuse, traiasca produsele fabricate in romania, cu romania cu tot!
(ah, maine de la 12 e super-conferinta la OC, la palatul parlamentului. cu BTO si Naumovici. Recomand cu caldura prezenta in sala).
